(Diegu Corraine) Dae su tratadu de Utrecht a un istadu italianu plurinatzionale

Artìculu iscritu dae Diegu Corraine e publicadu in sa Nuova Sardegna su 30 martzu 2014.

In s’istòria de sos pòpulos, b’at datas prus importantes de àteras, ca nde podent determinare sa sorte e su tempus venidore. Pro sa Sardigna e sos sardos, una de custas est su 13 de trìulas de su 1713, cando Ispagna e Inghilterra aiant firmadu in manera definitiva su Tratadu de Paghe, Alliàntzia e Amighèntzia de Utrecht, chi agabbaiat sa gherra de sutzessione ispagnola, durada dae su 1701 a su 1712. Comente cunseguèntzia de su tratadu de paghe, sa Rennu de Sardigna, istituidu in su 1297 dae papa Bonifàtziu VIII, intraiat in su domìniu de sos Asburgos de Àustria e su Rennu de Sitzìlia in su de sos Savojas. In su 1717, però, s’Ispagna ocupaiat torra sa Sardigna. Ma su tratadu de Londra de su 2 de austu de su 1718 e su tratadu de S’Aja de su 17 freàrgiu de su 1720, atribuiant su Rennu sardu a su duca de Savoja, Vitòriu Amedeu II, chi fiat duncas custrintu a rinuntziare a sa Sitzìlia, chi andaiat a sos Austrìacos. Leados dae sos problemas mannos de oe, s’istòria no est de moda e, duncas, nemos faeddat de custu eventu de 300 annos a como chi at determinadu sa”italianidade” de su Rennu de Sardigna, in ue su nùmene “Sardigna” non rapresentat nen sa natzione nen sa limba sarda, ma est istada petzi s’ocasione pro dare titularidade istatale e regale a sos ducas de Savoja. Un’istadu chi, imbetzes, in su 1760, cun Carlo Emanuele III e su ministru Bogino, cumintzat s’italianizatzione fortzada in sas iscolas sardas, in sa pràtica religiosa, in sos ufìtzios pùblicos, pro nche catzare s’ispagnolu e su sardu. Utrecht 1713 podet èssere un’ocasione pro reflìtere de sa natura de sos problemas de sa Sardigna de oe, pro cumprèndere chi sa chistione de sa limba o de sa soberania non sunt punnas modernas, ma su resurtadu de unu protzessu longu de formatzione de sa cussèntzia natzionale sarda. E pro mustrare chi sa Sardigna at giai tentu “istatualidade”, sende chi sos Sados sunt istados privados in manera violenta (1793-96 e 1802) de sa sugetividade natzionale e, pustis, in manera patzìfica cun sa Fusione de su 1848, cherta dae sa burghesia sarda, cun su cumbinchimentu chi sas natziones minores podiant tirare profetu dae s’apartenèntzia a un’istadu prus mannu. A nàrrere sa giusta, dae s’istadu “unitàriu” de su 1861, sa natzione sarda no at tiradu perunu profetu particulare dae custa apartenèntzia, a su puntu chi, dae tando, sas crisis econòmicas e sotziales ant torradu a alimentare ideas de autodeterminatzione e indipendèntzia, contra a s’assimilatzione linguìstica e natzionale. Finas a arribbare a dies de oe, in ue est creschende in totu sos partidos sa voluntade de torrare a sa soberania chi tenìamus, comente “natzione” istòrica. Pro garantire echilìbriu in sas relatziones de s’òmine cun s’ambiente, nudda paret prus lìtzitu de sas comunidades natzionales, chi durante sèculos ant isperimentadu sa manera mègius de guvernare su territòriu e sa comunidade. Pro otènnere custu bi diat chèrrere unu càmbiu costitutzionale chi ammintat chi s’istadu italianu est “plurinatzionale”. Sos elementos istitutzionales pro su reconnoschimentu costitutzionale de sa “natzione” sarda bi sunt, finas ca sa lege italiana 482/99 at reconnotu sa “comunidade”sarda, pròpiu ca faeddat in sardu. Custu càmbiu costitutzionale podet èssere sa base pro pretèndere s’otenimentu de sa soberania comente deretu istòricu e democràticu. Sa gherra pro cambiare sa costitutzione in sentidu plurinatzionale cheret fata in Sardigna, pro prima cosa. In antis chi si podet, cun su cunfrontu de totu sos chi tenent propostas de fàghere, pro no arribbare a parlamentu “cando s’àinu nch’est mortu de su risu”, che a semper.

*Chi est Diegu Corraine? Nàschidu in Nùgoro in su 1949 est istudiosu de limba sarda e tradutore in limba sarda. Est istadu secretàriu de sa Sotziedade pro sa Limba Sarda e diretore de sa sotziedade editoriale Papiros. Dae meda s’interessat de problemas de polìtica linguìstica, normativa de sa limba sarda, terminologia. Est membru de s’Osservatoriu de sa Limba Sarda; est istadu membru de sa Cumissione incarrigada dae su Guvernu Sardu de amaniare una proposta de limba sarda de referèntzia (sa LSU). Como Diegu Corràine est diretore de s’Ufitziu de sa Limba Sarda e coordinadore de su Master de “Tradutzione in limba sarda e Istùdios interculturales”, fatu in Nùgoro in s’annu acadèmicu 2003/2004 dae Provìntzia de Nùgoro, Universidade Autònoma de Bartzellona, Cunsortziu Universitariu de Nùgoro. (Wikipedia)

Annunci

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...