(De Pepe Corongiu) Pro ite sa Giunta Pigliaru e sos soberanistas podent fallire in sa polìtica linguìstica

Oschiri_territorio_757

Su 23 de austu, in Neoneli, s’at a faghere un’abbosu mannu de totu gente interessada a sa limba sarda e a sa polìtica linguìstica. Lu contivigiat su Cordinamentu pro su Sardu Ufitziale (CSU), su movimentu linguìsticu chi prus movet gente e prus s’impignat pro faghere de su sardu una limba ufitziale e non una limba remunida in angrones de folclore. At a essere una die de importu mannu, at a acudire gente dae onni parte de logu, totu bella gente: interessada a sa cosa sarda e a la contare in sardu, a iscumbatare sa fortza de sa limba e de su contu in limba. Deo chi iscrio, su giornalista Vito Biolchini, e su sotziologu Nicolò Migheli semus istados cumbidados, onniunu pro sa parte sua, a aberrere custa «iscola de istade » che isperemus potzat essere sa prima de unu caminu longu e nòdidu pro sa limba e, màssimu, pro sa gente chi in sa limba sarda bi creet e b’at semper crètidu, finas cando su sardu, nessi in logos pùblicos, si impitaiat isceti pro cantare a tenore o a boghe de chiterra.

Pòngio inoghe unu meledu de Giuseppe Pepe Corongiu, diretore coladu de su Servìtziu Limba Sarda, iscritu pro agiunghere apuntos bonos a sestare s’iscola de istade de Neoneli.

De Giuseppe Pepe Corongiu – Publicadu in Limba Sarda 2.0  su 4 de austu 2014: «Pro ite sa Giunta Pigliaru e sos soberanistas podent fallire in sa polìtica linguìstica»

Semus in medas chi, a banda problemas personales, ideologias e punnas polìticas, diamus chèrrere chi su guvernu pigliarianu e soberanista potzat resèssere in sa chistione de sa limba. Ma si faghimus un’analizu polìticu culturale fungudu bidimus luego chi custu no est possìbile. E pro paritzas resones.

Sa chistione prus de importu est chi pro su prus a cussigeris regionales e guvernantes (finas a custos de oe) pagu nde lis impipat de bilinguismu. S’indiferèntzia est manna cantu e comente sas declaratziones de improsu a favore de sa cultura sarda e de s’identidade. Fàulas retòricas. Etichetas chi non cherent nàrrere prus nudda. Arretrogas a parusu. S’ipocrisia est bundante, ma a sos polìticos interessat prus che àteru a galligiare in s’abba de sa polìtica regionale cantu prus si podet. E a non leare mai una positzione crara. Limba? Standard? Ufìtzios linguìsticos? Bellas cosas, ma sos problemas beros, ascurta a mie, sunt àteros. A brullende semus?

Ma su pejus est chi finas sos polìticos soberanistas sunt gasi. Nointamis content de àere una cuscèntzia natzionale. Nointamis pensent de èssere pro s’indipendèntzia. Non donant a sa chistione de sa limba natzionale cussa tzentralidade chi at in cale si siat àteru movimentu natzionalista minoritàriu europeu. Si bivet de economitzismu materialista. Sa paràula ‘natzionalismu’ est proibida cando est normale in totu s’Europa. Unu soberanista catalanu o iscotzesu o irlandesu mai diat istagiare sa chistione natzionale dae cussa de sas limbas catalana o gaèlica. In Sardigna imbetzes costumat a capitare e est, a su matessi tempus, resurtu e cajone de sa debilesa polìticu-culturale de su mundu identitàriu-indipendentista e de s’irrilevàntzia sua. Gasi comente de sa mancàntzia de riferimentu polìticu pro sos ativistas linguìsticos.

Ma custu podiat bàlere finas pro àteras giuntas, de manca o de dereta, in ue bi abitaiant polìticos chi faghiant sa cara natzionalista, ma chi, a s’aparpidu, fiant de intragna oportunista e tzentralista. E duncas chi, finidu de tzerimoniare, sighiant a fàghere sos afàrios issoro (e limba nudda). Ma pro su guvernu a dies de oe su contu est diferente ca b’at un’àteru marcu: su poderiu e sa presèntzia de primore de su mundu acadèmicu.

Sos universitàrios sardos ant semper afortigadu s’idea de s’autonomia comente sutamissione ‘ispetziale’ a sa cultura e a sa polìtica italiana. L’ant fatu cun sèberos e medidas chi connoschimus mesturende su bonu cun su malu, sa cumpetèntzia cun su fraitzùmine, sas resones bonas cun sos malos sentidos. Imbolighende su logu e coglionende.lu.

Pro sa chistione de sa limba ant sighidu a fraigare cussa costrutzione identitària (chi in su libru meu ‘Il sardo una lingua normale’ apo acostadu a s’orientalismu de Said) chi bolet su sardu che a limba ‘problemàtica’. Una mirada acisadora, ma mortora. Esòtica, ma colonialista. Una limba-dialetu fata de milli variantes e chentu brigas chi nemos podet guvernare. Una limba arcàica, poètica e primitiva, ma chi est prenetada a mòrrere ca b’est s’italianu chi nos faghet a mèdiu. E su sardu tando lu ponimus in su parastàgiu de s’orgòlliu e non l’impreamus che a una limba normale. Lu bestimus a festa prenende.lu de atentziones pitòricas e folclorìsticas, arresonos schizoglòticos sena acabu e istùdios isoglòticos. Mancari sighende pro 40 annos a nos limbicare comente ‘megiorare’ su standard e comente fàghere.lu a manera semper prus democràtica. Sighende a fàghere dannu. Sighende a pesare pipios sena sardu. Sighende a pistare s’abba.

Pro sos catedràticos italianistas de Sardigna su modellu de polìtica linguìstica de sighire no est s’ufìtziu de promotzione linguìstica, ma su prèmiu de poesia veiculadu in italianu. Ca no istrobbat s’egemonia nen de su professore nen de s’italianu. E sos poetas s’inchietan si lu naro? E passièntzia. Ma est sa bellesa de sa paràula e de s’arte issoro chi impreant sos prof pro amasedare e sutamìtere sa limba. Est sa beridade. Diat èssere ora de torrare a una poesia natzionale e tzivile.

Dae sa cultura acadèmica sarda, pro sa polìtica linguìstica, no at protzedire mai nudda si non custu. Est de badas a isperare. Pro issos sa cultura est petzi un’eutanasia cuada e sighida de limba e natzione. S’angione chi isetat su late dae su margiane, narat su ditzu…

Ma est semper cando, custu de s’universidade, unu sistema filosòficu de pensu chi, in aparèntzia, at una traditzione, unu connotu e una pupa de autoridade chi praghet. Agradat a chie s’intendet de non contare nudda, a chie no at cultura indipendente, a sas concas dèbiles: ca los amparat e dat unu sentidu a sa mediocridade issoro. A chie est interessadu, pro dinare o pro carriera, a tènnere amigos potentes e de giudu comente sos fulanos professores.

E sos chi in su campu soberanista, paris a medas chi pensant prus a s’economia, s’impitzant de limba sunt gasi. Sunt ànimas lèbias chi isetant sa beridade dae su professore italianista de ghia. E bivent custu istadu de cosas chi controit s’esperièntzia umana, polìtica e culturale issoro. A una banda diant chèrrere sa soberania, ma a s’àtera s’amasedant a su passu ipòcrita de sa polìtica sarda. A una parte sunt pro sa limba natzionale, ma a s’àtera si indughent a sa mirada de su poderiu acadèmicu chi lis narat chi non b’at una limba, ma petzi sutalimbas (duas o prus). A unu ghetu lis diat pràghere a traballare totu unidos, ma a s’àteru, pro esìstere, sunt custrintos a gherrare cun cussos chi traballant a sa sèria pro sa limba. Unu dolu pèrpere.

Su problema prus mannu de custa polìtica però (non petzi sa soberanista) est s’incumpetèntzia in argumentos medas, ma mesches in argumentu de sardu e de polìtica linguìstica. E tando su fallimentu est dàbbile cando s’atòbiant a pare custa incupetèntzia polìtica rebesta cun sa mirada ‘orientalista’ de s’universidade.

Cando apo detzisu de iscrìere cuddu libru, ischia bene ite fia faghende. A pustis de annos de traballu e de resurtos bonos, fia narende chi sa polìtica linguìstica, pro andare a in antis, depiat tènnere su coràgiu de iscavulare a s’àliga su fràigu feu de sa filologia sarda. Fia narende a sa Politica de fàghere sa gherra a s’Universidade pro more de sa limba. Ca si nunca, e bi creia e bi creo, si sighit a pistare abba, a girare sa roda de su critzetu, a isboidare su mare a pualeddos.

Cheria proare a iscontzare s’ordìmìngiu. A iscobiare su giogu. A firmare su mecanismu istòricu-polìticu chi molet e istrecat sa formatzione de una limba natzionale cun sa revesa de s’autodeterminatzione. Sena atinu e cuscièntzia dae banda de su movimentu linguìsticu natzionalitàriu.

Atrividu? Macu? Presumidu? Nartzisista? Montadu? No isco. Unu sentidu mi l’at naradu e deo l’apo fatu, sende chi non cheria a pònnere s’apentu meu pro galligiare a fàghere su diretore a vida e non bolia tancare sena lassare arrastru. Ma cheria, e chèrgio, nàrrere sa mia. Cun onestade e paghende de persone cando si depet pagare.

Su chi penso deo est custu: pro sa limba ponende mente a sos a acadèmicos sardos non si lompet a logu. Cumpresu soberanistas?

Sa reatzione b’est istada e ischimus totus comente est andada. E ischimus finas chi como custa ateneocratzia est cumandende sa Sardigna e bolet torrare a leare s’egemonia, su predomìniu in contu de limba, pustis custa nighelada chi duraiat dae su 2006.

Ma pro fàghere custu depet torrare a impònnere sa còntiga de sos isciollòrios filològicos orientalistas. E lu depet fàghere cun s’agiudu de sos farsos soberanistas (e incumpetentes) chi sunt cussos interessados a su contu e sunt cussos chi, pro istatutu, lu diant dèpere fàghere. E in cue s’arribat a s’arressada, a su cortotzircùitu, a su fallimentu.

Ca sa soberania, cussa verdadera, non podet èssere si non contra a una filologia colonialista e italianista. Ca sos acadèmicos italianistas no ant a àere mai aficu a unu bilinguismu reale cun una limba natzionale. Ca como chi su giogu est iscontzadu e iscobiadu, cando at a èssere colada sa traschia, no at a istentare meda a si nde pesare su bentu de sa beridade e de sa revesa.

E una bia chi ant a àere fatu sas tzarras e documentos issoro, sas cummissiones pro de badas, sos cunvegneddos chi lompent a nudda, sas leges sena cabu tando at a èssere craru su sètiu de assentare.

Dae custa Santa Alleàntzia podet essire petzi istragu e dannu. Universidade e soberanistas farsos ant a agatare su Vietnam issoro. Non si podet fàghere una polìtica linguìstica chi controit sas matessi resones suas ca si lompet deretos a su fallimentu.

Totu est a tènnere passièntzia e addurare pro bìdere sa furriada de su tempus.

Giuseppe Pepe Coròngiu (Apuntos pro sestare s’iscola de istade de Neoneli, 2014/ 1) sighit…

Annunci

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...