S’ùnica renèssida manna de sa Giunta Pigliaru: sa polìtica linguìstica morta (de Pepe Corongiu)

Image result for Corongiu Giuseppe

*Pepe Corongiu (Laconi, 1965) pro paritzos annos, in antis cun Soru e posca cun Cappellacci, est istadu su diretore de su Servitziu Limba Sarda de sa Regione Autonoma Sardigna. At ammanniadu su mègioru de su sardu comente limba tecnica, màssimu in campu giurìdicu-amministrativu. At imprentadu meda artìculos e interventos de polìtica linguìstica, at presu su lùmine suo a progetos comente: s’Ufìtziu Limba Sarda, sa LSC (Limba Sarda Comuna), sa Ricerca Socioliguistica, s’insingiu de su sardu in iscòla in oràriu curriculare, sa formazione FILS e FOLS, sa bortadura in sardu de òperas internatzionales nòdidas e famadas, su CROS (Curretore Regionale Ortograficu Sardu), sa naschida de sa rete “bilinguismucreschet”, sos pabiros linguìsticos de sos CaMiLiSa, s’Alimus (Atlante linguìsticu multimediale). Pro Condaghes, in su 2005, at publicadu “Guvernare cun sa limba”, pro Domus de Janas in su 2006 “Pro una limba ufitziale e in su 2009 “Una limba comuna cun milli limbàgios”. Pro sa Regione Autonoma Sardegna, in su 2010, “Sa diversidade de sas limbas in Europa, Itàlia e Sardigna”. Su post chi sighit est istadu publicadu in su blog de Anthoni Muroni su 13 de nennàrgiu de su 2017.

No est beru chi sa Giunta Regionale at fallidu in totu. Pro sa limba at mantènnidu sas promissas de distrùere totu.

A sa fine de su 2013 e in sos primos de su 2014, in campagna eletorale pro sas regionales, una de sas punnas chi sos anti-limba de semper aiant in conca fiat cussa, cun s’eletzione de Pigliaru, de dormire in fines sa chistione polìtica de sa limba sarda.

Pigliaru, cussìgiadu dae professores e dae polìticos improvisados e folcloristas, l’aiat iscritu in su programma eletorale puru. Segundu issu tocaiat a nche colare “i facili slogan” e sas “polìticas dùbbias” fraigadas cun passèntzia dae su movimentu linguìsticu in sos annos de Soru e Cappellacci, finas cun cumportamentos entristas e mimèticos in intro de s’amministratzione.

In prus, gasi si leghiat in sas lìnias de campagna eletorale, tocaiat a s’ammentare chi su sardu fiat fatu de variantes e cussa depiat èssere sa polìtica de sighire. Un’atacu e una crìtica a sa polìtica de istandardizatzione a favore de una Limba Ufitziale iscrita pro torrare a una dialetizatzione simbòlica e cuncreta. A s’imbesse de sa polìtica prevèdida dae s’istadu cun sa lege 482/99.

Colados tres annos, s’assessoradu de sa Pùblica Istrutzione at acumpridu custa punna cun una polìtica coidadosa, atenta e finas iscumpudìda, a tretos. Comente semper in sa polìtica linguìstica “orientalista” e post-coloniale, s’est fatu finta de èssere a favore de su chi si depiat derrùere. A cantu paret, no in tamen totu sos avisos, custu giogu collunat semper.

Si sunt bidos medas annùntzios giornalìsticos, ma fatos non si nd’at bidu si non pagos o a trigadiu meda comente pro sa RAI.

Su servìtziu limba sarda est iscumpartu, cuadu in intro de su servìtziu editoria e declassadu de importàntzia professionale. A ghiare ant mutidu una laureada in matemàtica. Sos finantziamentos sunt istados totu truncados e non s’est prus faeddadu, a livellu difusu, nen de ufìtzios de sa limba sarda nen de limba sarda ufitziale. Imbetzes de pensare a sa polìtica linguìstica comente bene a cumone, ses pensadu a cuntentare sos imprendidores linguìsticos pro asseriare sa pratza.

Cun su giogu de sas tres cartas si nd’est leadu unu milione e mesu a sos ufìtzios e a sa limba ufitziale pro nche los pònnere in sas iscolas. Su resurtu est chi, in mancàntzia de unu bandu adeguadu a sos tempos e a su dinare, sa cufusione est istada màssima, sos progetos fora de controllu, a onni iscola est tocada una misèria e unos cantos “espertos” ant pòtzidu acumprire su bisu anàrchicu de sa vida issoro de mandrones sena arte nen parte: insinnare su sardu segundu règulas imbentadas dae onnunu pro sa bidda sua e non segundu règulas comunes.

Sos espertos capatzos custrintos a traballare male sena sa cobertura e s’impellida regionale. Su trionfu de su folclorismu linguìsticu e de sa tramalèntzia. Chi sos innimigos de su sardu prètziant ca los agiuat a minuspretziare totu.

Sa Regione at promìtidu posca pro duos annos normas de atuatzione de s’istatutu chi galu non si bident ativas. Sos giornales ant publicadu titolones, bendende custa faina comente isòrvidora e istòrica, e imbetzes non si nd’est fatu nudda. A manera òvia, nemos at protestadu, nemos si nd’est chèsciadu.

S’atentu generale est coladu in fatis fora dae su fùrriu de sa contributzione regionale, in sa sotziedade, in ue s’est fatu Facebook in sardu, su tradutore, su sintetizadore vocale, sas tradutziones de sos clàssicos, blogs de grandu difusione, initziativas, festas cun gente meda, cunferèntzias indipendentes. Si sunt fatas sas cosas “dae bassu” comente gente preigait cando medìant a nois “in artu”. Ma a traballare dae bassu e a in donu non los amus bidos sos preigadores de tando.

In medas sunt istados custrintos a sighire su riu imbetzes de èssere promotores de su cambiamentu linguìsticu e culturale in Sardigna. Una tristura.

Pro non faeddare de babbomannos e poetas e cambarada de sumundu culturale “ètnicu”. Est pretzisu chi chie depet, potzat traballare, ma no est giustu chi sa polìtica linguìstica sigat sas netzessidades de chie giustamente depet andare a mala bògia de acordu cun chie cumandat. Nen est pretzisu, pro giustificare custa collaboratzione, de sighire a contare sa còntiga chi sos àteros, sos chi ant fatu opositzione in tres annos, sunt estremistas, o talebanos o brigantinos.

Est ora de maturidade e de meledos. S’opositzione a su continuum anti limba ufitziale polìticu-amministrativu Pigliaru-Firino- Maninchedda- Zedda fiat unu dovere in custos annos. E non nde semus impudados.

Finas ca sunt sèberos chi non sunt baratos e si pagant cada die.

Su guvernu Pigliaru, finas cun s’agiudu o su silèntziu de indipendentistas e soberanistas chi ant guvernadu o sunt guvernende cun issu, prus atentos a su mundu clientelare de su folclore e a sas reatziones e interessos acadèmicos (sa filologia acadèmica est contra sa limba ufitziale) chi non a una limba natzionale, at duncas bintu custa batalla chi aiat disinnadu e prenetadu. Nos ant partzidu.

Sa proa est chi in tres annos, sos intelletuales sòlitos chi iscriiant semper contra a sa polìtica linguìstica in sos giornales sardos como sunt mudos ca adduint. E finas sos polemistas localistas anti lsc, a sa proa de su guvernu, si nde sunt abbistos chi non resessent a fàghere nudda. Finas cuddos chi aiant saludadu sa fine de s’ufìtziu regionale in su 2014, o chi l’ant finas cajonada, comente un’oportunidade pro fàghere carriera issos.

Divide et impera. Nessi in custu no est unu guvernu fallimentare. Bi sunt resessidos.

Ma sa derrota prus manna paret cussa de su Movimentu Linguìsticu, chi at pèrdidu un’ocasione, francu calicuna realtade noa comente su Coordinamentu pro su sardu ufitziale e pagas àteras, de aguantare a custu sistema imbetzes de si pònnere a cunforma cun su sistema de sos mortores de sa limba.

Su Movimentu mancat de credibilidade in sa sotziedade ca cumparit chi non gherrat, ma si cuntentat de èssere legitimadu dae su podeiu italianista. Chie no at fatu opositzione at difatis prus pagu credibilidade.

S’arretroga sighida de s’unidade e de sa collaboratzione cun chie guvernat oe, non si podet intèndere sende chi est sa premissa a si rèndere a s’esistente.

Est possìbile un’unidade noa de su movimentu linguìsticu? Forsis, ma dipendet cale at èssere sa còntiga egèmone dae oe a dae in antis, pustis chi in medas ant faddidu ruinende non progetos comunes e bia, ma finas faghende dannu a sas persones, a sas passiones e bisos issoro.

Ma posca beru est chi b’at unidade de intentos intre sos chi cherent una limba e sos chi nde cherent duas o treghentos? Intro chie ponet semper in discussione su standard e chie bi traballat? Intre chi abarrat coerente e ponet fatu a sas flutuatziones de su mercadu linguìsticu?

Dialogare est semper pretzisu, ma petzi si b’at una punna comuna.

In su mentres, su guvernu de sos professores, chi no est cuntrastadu a manera bastante in su palatzu e in sa sotziedade at acumpridu su programma suo. Partzire su movimentu, firmare e narcotizare sa polìtica linguìstica istitutzionale.

Annunci

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...